Cum să îmbătrânești și să devii mai înțelept

  Dale Evans se ruga:

,, Doamne, Tu știi mai bine decât o știu eu că îmbătrânesc și că într-o zi voi fi bătrână.

Ajută-mă să nu devin prea vorbăreață și mai ales păzește-mă de obiceiul de a crede că trebuie să spun ceva despre fiecare subiect.

Scapă-mă de nevoia de a încerca să îndrept treburile tuturor.

Păzește-mi mintea de recitarea detaliilor nesfârșite; dă-mi aripi să ajung la esență.

Cer bunătatea de a asculta relatările despre durerile altora; dar pecetluiește-mi buzele când vine vorba de propriile mele dureri și răni, căci ele cresc, și plăcerea cu care le repet devine tot mai dulce pe măsură ce trece timpul.

Nu cer o memorie bună, ci o smerenie mai mare și mai puțină îngâmfare, mai ales când amintirile mele se izbesc de amintirile celorlalți.

Învață-mă că din când în când mă înșel.

Ține-mă cu mintea limpede.

Nu vreau neapărat să fiu o sfântă, căci cu unii dintre ei e atât de greu să trăiești.

Fă-mă gânditoare, dar nu capricioasă, săritoare, dar nu autoritară.

Cu vasta mea înțelepciune pare păcat să nu o folosesc; dar Tu știi Doamne, că doresc puțini prieteni la sfârșit.

Așa că te rog să-mi dai abilitatea de a vedea binecuvântările în încercările neașteptate, și bunătate în oamenii mai puțin perfecți.

Și dă-mi harul să le spun acest lucru, în Numele lui Hristos. Amin.”

Sfaturi de la Ann

,,Viața din belșug nu se rezumă la ceea ce se cheamă o viață bună, cumpărată pe credit; ea este găsită în suișurile și coborâșurile vieții, în locuri dărâmate, cu oameni zdrobiți, fiind cât mai aproape cu putință de inima frântă a lui Cristos. Belșugul se găsește în pâinile frânte și împărțite, în sămânța care moare pentru a da naștere unei vieți noi, în explozia stelelor – și apoi în transformarea lor în lumină… în toate bucățile inimilor noastre zdrobite. Belșugul nu se referă la a avea cât îți dorești – se referă la a avea atât de mult din Dumnezeu pe cât îți dorești.”

,,Suferința este locul în care Dumnezeu oferă cea mai vindecătoare intimitate.”

,,… sincer, cine știe cu adevărat când merg toate bine? Ceea ce poate părea un mare eșec pe pământ poate fi văzut drept un mare succes în ceruri. Asta schimbă totul pentru mine în zilele grele.”

,,Speranța este o credință care mai rezistă o clipă în plus.”

,,Marea provocare a credinței este să te ții de speranță după ce ți-ai pierdut naivitatea.”

,,Este nevoie de mult curaj ca să ascultăm cu toată inima ticăitul timpului lui Dumnezeu mai degrabă decât să mărșăluim zgomotos în cadența fricilor noastre… Timpul nu va vindeca niciodată rănile așa cum le vindecă Dumnezeu.”

,,Cea mai bună metodă de a scăpa de stres este să binecuvântezi.”

,, Toarnă-ți viața în momente nesemnificative, pentru că doar aceste momente adunate la un loc devin ceva monumental. Singura modalitate de a trăi o viață cu adevărat remarcabilă nu este prin a-i face pe toți să te observe, ci prin a lăsa semne notabile ale dragostei Lui oriunde te duci. Dragostea este atât de mare încât trebuie să trăiască în sfințenia momentelor foarte mici de sacrificiu.”

,,Vreau să înfrâng îngrijorarea cu închinare…”

,, Suferința este un dar pe care El îl încredințează ți ne putem încrede în El că va transforma această suferință într-un dar. Rămâi în acest moment și mănâncă mana cerească necesară pentru acum… Toată viața este pământ sfânt.”

,, Există un har care deschide drumul peste imposibil și eșecuri- și cum am putea vreodată să-l neglijăm?… În Cristos, tu ești un cetățean al cerului chiar acum. Tu ești un cetățean al pământului care încearcă să muncească pentru cer. Ești un cetățean al cerului care încearcă să muncească trecând pe aici. Când cetățenia ta este cerească, atunci toate împotrivirile îți oferă darul apropierii, conducându-te înspre casa inimii Lui.”

,, Cu cât trăiesc mai mult, cu atât mă simt tot mai clar o expatriată. Acesta este un dar. Expatriații își fac o casă din inima Lui extravagantă, îmbelșugată.”

,, În Cristos – indiferent cum arată drumul, furtuna, povestea – întotdeauna știm finalul.”

,,Nici un munte de regrete nu schimbă trecutul, nici un maldăr de anxietate nu schimbă viitorul, dar orice mulțumire schimbă prezentul. În vremuri pline de stres, caută-L pe Dumnezeu. În vremuri pline de durere, laudă-L pe Dumnezeu. În vremuri grele, încrede-te în Dumnezeu. Și în orice vreme, mulțumește-I lui Dumnezeu.” 

Motivație pentru azi

,, În ciuda acestor progrese spectaculoase din domeniul științei și al tehnologiei, și a celor nelimitate care sunt pe cale să apară, ceva fundamental lipsește.

Există un fel de sărăcie a spiritului care face un contrast flagrant cu abundența noastră științifică și tehnologică. Cu cât am devenit mai bogați material, cu atât mai mult am sărăcit moral și spiritual.

Am învățat să zburăm precum păsările și să înotăm precum peștii, dar nu am învățat arta simplă de a trăi împreună ca frații.

Puterea materială extinsă reprezintă în cele din urmă un pericol iminent dacă nu este susținută și de o creștere proporțională a profunzimii sufletești.”

(Martin Luther King Jr., din discursul pentru premiul Nobel din 1964)

Ce vremuri

„Ce vremuri, ce tristeţe e în toate,
Şi primăvara ne-a dezmoştenit
Şi am ajuns să bem singurătate
Dintr-un pahar adânc şi urgisit.

Ce vremuri, ce tăcere care plânge,
Şi primăvara fuge printre ploi,
Şi omenia ne-a fugit din sânge,
Chiar şi lumina fuge dintre noi.

Ce vremuri, ce-ntuneric şi ce boală,
Şi noaptea a căzut ca un blestem,
Şi inima rămâne-atât de goală
Că oamenii de dragoste se tem.

Ce vremuri, ce zdrobire şi ce luptă
Şi biata clipă a îngenunchiat
Şi oamenii din lacrimi se înfruptă,
Iar muţii au grăit, dar cu păcat.

Ce vremuri, ce tristeţe e în toate,
Şi primăvara ne-a dezmoştenit
Şi am ajuns să bem singurătate
Şi omul din el însuşi a fugit.”
~ Alexandra Mihalache ~

https://www.facebook.com/groups/433918610458995/permalink/1124588611391988/

Socrate și Platon

Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.

Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.


Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.

Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria.

Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos.
Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns:

Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.
Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria.

Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea.
De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.

Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa.
Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.

Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia.
Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă.

Cu alte cuvinte:

  • dragostea nu înseamnă perfecţiune;
  • căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una;
  • fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută;
  • viaţa este bucuria de a fi împreună.

Sursa Facebook

Anti-depresive…amuzante

Plimbați-vă cu mașina. Parcați la marginea drumului, puneți-vă ochelarii de soare și scoateți pe geam uscătorul de păr. Îndreptați-l către mașinile care vin din față. Acum numărați câți șoferi frânează brusc în fața voastră!

Reîncărcați automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizată timp de trei săptămâni. Când toată lumea va fi depășit dependența de cafea, schimbați-le cafeaua cu ESPRESSO.

Dacă scoateți bani la ghișeul băncii, la rubrica «scopul folosirii banilor» scrieți «pentru alcool».

Dacă aveți copii, la masa de seară spuneți-le că din cauza recesiunii va trebui să renunțați la ei!

Când sunteți pe un coridor, săriți în loc să mergeți. Apoi încercați să numărați câte persoane se uită la voi cruciș!

Dacă sunteți la restaurant și vreți să comandați ceva, cereți «apă plată dietetică».

Sunați-vă șeful cu cinci zile înainte și spuneți-i că nu veți putea fi prezent la ședința de vineri din cauza unei dureri de cap.

Când scoateți bani de la ATM, apucați-vă de strigat din toți rărunchii «Am câștigat! Am câștigat!»

Dacă vă aflați într-o grădină zoologică, luați-o brusc la fugă către parcare strigând îngrozit «Salvați-vă! Au scăpat toate animalele!»

Etc.

Sursa facebook https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=4064832576902936&id=100001287013743

Când?

Când se va termina nedreptatea? Atunci când cei care nu sunt victime vor simţi la fel de multă indignare precum cei care sunt„, spunea Solon, conducător atenian din secolul al VII-lea.

Un citat la care merită să reflectăm.

Cafea în așteptare

În Belgia, cu ceva timp în urmă, s-a dezvoltat un obicei interesant. Un client cumpăra mai multe cafele, dar consuma doar una. Așa un om al străzii, sau un sărac care nu-și permitea o cafea, putea intra și comanda ,,cafea în așteptare”, fără să plătească. Obiceiul s-a extins și la produse de patiserie.

Un obicei superb care făcea bine celor defavorizați, dar și celor care făceau un bine altora având satisfacția dăruirii anonime.

Când eram studentă și resursele financiare erau reduse, tare aș mai fi vrut să comand ,,o cafea în așteptare”. Adeseori am văzut persoane care tare și-ar mai fi dorit să consume ce rămânea în farfuriile de la restaurant. Poate te gândești ce insalubru ar fi, dar foamea și setea nu se uită la ambalajul în care îi vine alinarea. Plătim scump pentru fiecare ambalaj în care ne vin produsele pe care le folosim, de orice natură ar fi ele. Dar înainte de a apărea reclama, ambalajul era doar purtătorul produsului, și nu avea nici o valoare. Reclama a schimbat ordinea naturală a lucrurilor. Orice copil știe diferența dintre Adidas și Nike.

Dacă folosesc haine simple devin invizibilă, Dacă aleg o viață simplă devin un inconvenient social. O societate bazată pe consumerism dă faliment cu mine. Dar oare pe câți îi reduce la a bea ,,o cafea în așteptare”?

Programul ,,cafea în așteptare” este genial, uman, compasionat. Dar este oare de ajuns? Poate fi. Azi o cafea, mâine o bucătărie în care omul să poată să-și facă propria cafea…

O familie își învață copiii ce este dărnicia și compasiunea când merg la cumpărături în moll. Așteaptă să se apropie de casa de marcat o mamă sărmană cu copil, sau o bătrână sărmană, și după ce își plătesc produsele din coș spun casierei că plătesc și tot ce e în coșul persoanei care vine după ei. Uimirea ,,cadoului” de la casă este uimitor. Anonimatul păstrat cu zâmbet de casier face totul frumos, adânc, uman.

Compasiunea se uită de când statul este plătit să se ocupe de toate cazurile sociale. Inima plătitorului de taxe se împietrește față de durerea și nevoia celui de lângă el. Am văzut asta într-o dimineață în drumul spre lucru. Un om s-a prăbușit din scaunul metroului. Era clar că băuse prea mult, și nu numai. Încerca să se ridice, dar nu avea putere. Mă uitam la cei de pe scaune. Toți se uitau pe geam, cu căștile înfundate adânc în urechi.

Bărbatul nu cerea ajutor. Și asta m-a uimit profund. Cât de jos am ajuns ca ființe umane. Hainele omului prăbușit erau de calitate, era un birocrat, dar dependența l-a biruit. Sărmanul! A rămas jos până când un binefăcător emigrant s-a ridicat și l-a ajutat să se reașeze. Oamenii țării lui l-au ignorat. Plângeam… ce trist.

În ziua aceea mi-am amintit de ,,cafeaua în așteptare”. Bunătatea omului face farmecul lui. Sunt oameni mirositori și oameni mireasmă. Mirosul poate veni de la un parfum de calitate, scump, dar mireasma vine dintr-o inimă plină de înțelegere, de compasiune.

Azi este o nouă zi. O pot umple cu multă alergătură, dar aleg să mă mișc mai încet ca să pot vedea ce lucrează Tatăl meu. Și să fiu mâinile Lui. Când fac binele sunt fiul/fiica Împărăției.

Cafea în așteptare…

Și ziua cuiva va fi schimbată.

Iar Tatăl Ceresc va zâmbi… și va rosti: Bine rob bun și credincios…

Cuvinte calde de la prieteni

,,Mi dor de o felie proaspătă pâine de bunătate unsă strașnic cu un strat generos de umor și condimentat cu praf de inteligență iute😜. Toate servite direct pe o sanie în mers:))))))” Claudia P.