Poezie

Aici și acum

Nu ne dorim nimic.
De ce?
Pentru că prea mulți doresc,
Dar doresc diferit.
Niciodată nu ne întâlnim dorințele.
Și ne transformăm în grămezi de frustrare,
Deșertăciune.
Îmi plec inima înaintea pământului
Ca să-i prind răsuflarea, ritmul
Și mă frâng sub apăsarea suferinței,
Tristeții și țipătului străfundului finit.
Am fost făuriți să zâmbim.
Dar sinistru ne-a devenit zâmbetul,
Căci murim.
Mereu mai mult și mai dureros,
Mereu mai aproape și mai adânc.
Nu ne mai dorim nimic.
Carpe diem! strigăm murind.
Până când o dorință …doar una
Va fi altfel…
01.12.2004

Am încercat să Te-ating…

Am încercat să Te-ating
cu fulgi de sentiment,
să mi Te-nchipui,
să Te transform într-o ființă,
ca să Te pot iubi.
Am încercat zadarnic,
până într-o zi când
am auzit o șoaptă de nor
care-mi cerea să privesc
în mine
și să văd frânturi din Tine.
Curcubeu de ametist m-a orbit
în clipa când Te-am zărit
într-o reflectare de Duh
și atunci am înțeles,
că imensitatea măreției Tale
nu poate fi atinsă,
Curcubeu de ametist m-a orbit în clipa când Te-am zărit 
într-o reflectare de Duh 
și atunci am înțeles, 
că imensitatea măreției Tale 
nu poate fi atinsă,
închipuită,
ci doar iubită.
De atunci au trecut ani mulți
și mă rog zilnic
să-mi transformi
sentimentele de iubire
într-o reflectare a propriei Tale iubiri.


AN NOU
       
Nou și totuși vechi
Ne-ncercat și totuși uzat
Mereu aproape și totuși atât de-ndepărtat
E fiecare an ce-ncepe cu un final.
 
Nu îmi ajung cuvintele ca să rostesc
O rugă de iertare,
Pentru fiecare clipă-n care
Puteam să fac un bine
Și nu l-am făcut,
Pentru fiecare clipă când
În loc să iubesc am urât,
Pentru fiecare clipă când
Puteam să ocolesc un păcat
Și tocmai ce n-am vrut am făcut,
Pentru fiecare clipă când în loc să plâng
Am râs…și-am dansat
Uitând că nimic nou nu e sub soare
Și că sunt deșertăciune,
Și că și un lucru vechi –moare.
 
Te rog iartă clipa ce a fost an
Și iartă anul ce acum e-o clipă.
Mă iartă pe mine, un lucru efemer
Glorificându-Ți Numele, mereu etern!


La Început…
                     
”Să fie lumină!”
a răsunat din genune
și sufletul a început să vadă
o altă lume.
O lume cu flori, cu pomi, cu animale
și cu Dumnezeu care umbla în răcoare.
 
       A fost prima dimineață,
       în care un om a trăit.
       Sufletul său se bucura
       de toate, de flori, de pomi, de animale
       și de Dumnezeul,
       cu care umbla în răcoare.
 
 
       Apoi a adormit, iar când s-a trezit
       nu mai era singur.
       În umbră îl aștepta cineva,
       era Ea….și i-a zis Ișa,
       cu care se va bucura
       de flori, de pomi, de animale
       și de Dumnezeu,
       care-i aștepta în răcoare.
       16.08.1998
 
CLIPE
                                       
O clipă, doar o clipă
Nimic nu valorează cât o clipă.
Nu contează că e cu zâmbete presărată,
sau cu lacrimi de durere  îmbrăcată,
cu fericire sau cu durere și tristețe.
Mulți și-ar vinde sufletul Poți deveni o amintire, sau poți lăsa
O amintire de trăit…doar o clipă…
Și câte nu se pot face în doar o singură clipă.
Poți muri…sau poți trăi
Ca pentru o întreagă viață,
Poți iubi, sau poți altcuiva.
doar pentru
a mai avea o clipă urî,
Poți visa, sau poți transforma
Visul în realitate,
Poți privi stelele, sau poți umbla
Pe pământ printre cei ce plâng,
Poți în doar o clipă
Să fi ce te-ai străduit o viață întreagă
Și nu ai reușit,
Poți învinge, sau poți fi învins,
 
Nu uita
Viața ta se rezumă
La o clipă
Deci alege să-ți trăiești clipele,
Căci șansa altora nu ți se va mai da.

DEVENIRE
 
            Am făcut din mine
            un bastion al credinței,
            dar simt cum metereze dușmane
            vor să-mi surpe temelia.
            Sunt însă zidit pe Tăria cerului.
            Vânturi vrăjmașe de ani
            încearcă să mă transforme
            în ruine,
            dar când liniștea adâncului meu
            se tulbură,
            privesc spre Ziditor,
            și știu că voi sta în picioare,
            pentru că nu mai trăiesc eu,
            ci Domnul trăiește victoria Sa
                                               în mine,
                                               prin mine,
                                               pentru tine,
                                               pentru oricine
                                                      Gosen 6, 1999

Fuioare
 
 Un vis ne este viața,
  Prea scurtă ca să ajungem
  s-o traim deplin.
  De aceea se vrea completată
  Cu fuioare de vis,
  De viață în somn.
 
  O singură trăire,
  O răsuflare străină
  Nu e de ajuns să ne facă
  Să simțim tot,
  tot ce ne este dat,
  tot ce ne este scris, destinat.
 
  De aceea visăm…trăim…
  Și visăm că trăim,
  Sau trăim ca să visăm.
  O clipă e viața,
  Și visul.
 
  De aceea visăm ca să trăim
  Și trăim ca să visăm.
 …o viață de vis…
  Un vis cât o viață…
                23.12.2004

Fluturi de speranță
 
O, zi a îndrăgostirii mele, mai aproape vreau să vi
să-mi faci inima să tresalte și clipele să-mi fie lumini.
 
   Te-am căutat mereu,
                           mai departe,
   până te-am găsit în străfundul ființei mele,
                         sădit într-un cocon de vis.
  Când te-am atins, ai tresărit.
 
Ai început să palpiți în căușul lacrimilor
și fluturi de speranță
      eliberați de Tine, din Tine
       spre mine.
                        M-au atins….
                                             Am zâmbit.
Și-am plâns.
        Era prea mult soare pentru o singură
                         floare
și un fluture zbura stingher.
     Căuta…
                  L-am cuprins cu petale gingașe
                 și l-am sărutat…apoi am plâns.
     Căci dorul meu l-a ucis.
 
Fluturi de speranță…la anul…poate…
12.2004
 
METAMORFOZE
Transformă-mi sufletul într-o stâncă,
să poți săpa în ea pe vecie
cuvintele dragostei Tale.
Nu-mi da o inimă de nisip
căci slovele jertfei Tale
ar fi șterse de primul val
al încercărilor.
Nu vreau o inimă moale,
Ușor de modelat de oricine,
ci o stâncă,
astfel ca,
chipul ce se va naște din ea
va dăinui pe vecie.
Orice ar fi, nu-mi da nimic altceva,
decât inima Ta,
iar locul inimii mele
să nu se mai găsească.
08.03.1998
 
PSALM
                          
Mi-ai ridicat mâinile spre cer
Și mi-ai tăiat inima împrejur.
Ai făcut din mine un templu
Al Duhului Sfânt
Și m-ai încununat cu cinste și cu slavă.
Mi-ai dat un nume minunat
căci sunt făptura mâinilor Tale.
Ai pus în gura mea un cântec de laudă
Și ai cerut duhului meu să caute Fața Ta:
Și Fața Ta o caută.
M-ai făcut cu puțin mai prejos
decât îngerii,
și m-ai trimis în lume
să duc Cuvântul Tău.
Am fost răstignit împtreună cu Tine
Și trăiesc,
Dar nu mai trăiesc eu,
Ci Tu trăiești în mine,
Iar viața pe care o trăiesc acum
O trăiesc prin credință.
Ai iertat păcatele mele și
m-ai făcut o făptură nouă.
Cele vechi s-au dus,
Iată că toate lucrurile sunt noi.
Căci, pot totul în Tine ,
Care mă întărești.
Amin!
12.2000

RĂSCUMPĂRARE
              …dor de viață
             …dor de moarte…
Ți-ai întins mâna și m-ai smuls
din mormântul amintirilor mele.
            Mi-ai redat viața,
mi-ai luminat fața cu zâmbetul Tău,
mi-ai pus în ochi strălucirea dragostei Tale
           și pe buze o cântare nouă.
Mi-ai înaripat pașii cu bunătatea Ta,
         mâinile mi le-ai încărcat
        cu facere de bine,
       dorul mi l-ai îmbrăcat
      cu îndelungă răbdare
și mi-ai înseninat gândurile 
      cu iubirea Ta de oameni.
Doar inima înspăimântată
Ai luat-o în căușul palmelor Tale
          Va rezista oare?
Ai acoperit-o cu sărutul Răstignirii
Ai stropit-o cu dimineața Învierii
Și ai suflat peste ea duh de viață nouă.
        Sunt al Tău, Doamne!
        Creat și răscumpărat de Tine.
        Tu ești viața mea
        Și partea mea de moștenire.
De-acum și-n veci de veci. 
Amin.


SUPUNERE
 
   Îmi plec privirea
   sub puterea privirii Tale.
   Din genunea durerilor mele
   nu ies spre albastru decât miesme.
      Mâna Ta întinsă,
      străpunsă
      așteaptă inima mea să tresalte
      …și simt…
   cum roată de veacuri
   se face a mea ființă.
      Un fulger de dragoste
      mă arde toată
      și din cenușă răsare
      o ființă nouă…
                             …iubitoare…
   Acum…Tu ești…
   Sufletul mi-a devenit cruce,
   iar răstignit între pământ
                                   și cer
      …ești Tu,
      …sunt eu?
   Amandoi.
   Uniți într-un cuvânt ce nu se poate rosti,
   dar care aici…pe pământ
   se numește uneori iertare,
                        alteori vindecare,
                        mereu veșnicie…sau…
                        o permanentă, nespusă iubire.
                                                         03.05.1998              
                       

Zbatere
 
Te caut, Doamne, îți strig Numele
Vreau să Te glorific.
Mi-am oprit inima să bată
Știind că trebuie să ascult o altă inimă,
Mult mai înceată,
Dar care se aude totuși
Până la marginile universurilor,
Bătaia cuielor în mâinile întinse
Să ne cuprindă.
 
Numele Tău s-a răspândit
Cu bătăi de aripi îngerești
Spre marginile de nemărginire
Ca să iubească ce era neiubit
Și înfrânt de dureroasa căutare.
 
Aud din nou o bătaie,
Dar nu mai e a mea,
Ci inima ta bate în a mea
Făcând liniște într-o ființă
Ce caută Negăsitul
Care s-a lăsat găsit.
 
O inimă bate,
Dar nu mai e a mea.
                       17.08.2002

 
                                                                 
                                                         

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s