Ieșirea din îngrijorare…

Ieșirea din temnița îngrijorării

Omul care stă cu gândul la furtună în zilele cu soare, se află sub norul îngrijorării.

Îngrijorarea te face să respiri greu chiar dacă stai întins în fotoliu.

Îngrijorarea nu va merge niciodată desculță prin iarbă, de frica unui șarpe care e pe acolo.

Îngrijorarea fură somnul, alungă zâmbetul, stinge luminițele din ochi și te trece pe modulul mormăit, agitat, temător.

Îngrijorarea îți dă dureri de gât de la prea mult privit în spate.

Îngrijorarea totdeauna știe ceva ce ,,naivii” nu știu sau nu văd: o conspirație la fiecare colț de stradă, o nenorocire la fiecare pas.

Îngrijorarea poartă marca ,,dar dacă” – dar dacă mă îmbolnăvesc, dar dacă mă dă afară, dar dacă mă părăsește – și se întovărășește cu frica.

Îngrijorarea se îngrașă prin știrile vandabile despre catastrofe, faliment, crime, dezastre, violență, alianțe oculte, accidente.

Îngrijorarea circulă azi cu avionul, cu viteza fibrei optice, cu viteza device-urilor performante.

Îngrijorarea se alimentează cu provocările permanentelor schimbări de care are omul parte. Totul se schimbă, granițele se mută, ce e astăzi cunoscut, mâine e istorie și deseori te sufoci de îngrijorare pentru că nu mai poți ține ritmul acesta năuc, grăbit al vieții.

Îngrijorarea înaintează cu puterea cutremurului când dau peste tine necazuri mari. Când îți pierzi sănătatea, te îngrijorezi cu privire la pâine, te îngrijorezi că vei fi părăsit. Viața aduce mereu greutăți sub care crapă deseori pământul inimii.

Îngrijorarea are o singură supărare: nu prea poate să locuiască în casa credinciosului. De intrat, intră, dar nu prea poate rămâne pentru că în casa omului credincios este instalat un sistem de protecție numit Biblia.

Când Biblia este activată, un intrus ca îngrijorarea este descoperit și alungat.

Care este antidotul Bibliei împotriva îngrijorării? Filipeni 4:4-8

  1. Bucurați-vă totdeauna în Domnul. Fiecare zi, fiecare clipă e o sărbătoare în Domnul. Sărbătoriți mântuirea, sărbătoriți dragostea veșnică a lui Dumnezeu față de noi. Domnul este aproape.
  2. În orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Când ai terminat rugăciunea, ai terminat și cu îngrijorarea. De aceea trece la mulțumire. Mulțumirea este semnul că rugăciunea a fost făcută în Duhul.
  3. Cugetă la lucrurile care te însuflețesc , nu la cele ce te istovesc. Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.
  4. Pune în practică ce te învață Biblia. Nu spune doar: ce idee bună, ci aplic-o și vei vedea roadele binecuvântate.

Respiră adânc, lasă pacea lui Hristos să coboare, vorbește cu El despre toate necazurile tale, mulțumește pentru ajutorul care e pe drum, gândește-te la frumusețea Lui, la frumusețea lucrărilor Sale, ridică-te hotărât să pășești în voia Lui și astfel, nu vei mai vedea niciodată fața întunecoasă a îngrijorării.

Florin Ianovici, 23.06.2020

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=3206583822740990&id=100001682120088

Istoria nu are covid.

„Amazoanele îsi păstrează doar un sân cu care să-și alăpteze fetițele, iar pe celălalt îl taie ca să poată trage cu arcul…

Dacă ne luăm după ele, ar însemna că pruncii noștri trebuie aduși pe lume, dar după aceea pentru noi urmează lupta zilnică pentru salvarea sufletului lor.

Alexandru Macedon văzând că trofeele cucerite le îngreuiau mersul, după ce și-a dat foc la ale sale, le-a aprins și pe cele ale soldaților.

Trofee pentru care muriseră…

Câteodată sau de cele mai multe ori trebuie să renunți la tot ce ai, tot ce știi, tot ce-ai moștenit, pentru a nu pierde din ochi obiectivul suprem. Mântuirea sufletului.

Leonardo da Vinci și-a făcut aripi cu care a zburat 2 metri. Un eșec nemuritor mai puternic decât toate reușitele mediocre. Încearcă să zbori chiar dacă sufletul ți se pare de plumb. Aripile cresc de la o zi la alta cu condiția să fie folosite.

Tiberius Nero Cezar, împărat vanitos și-a turnat monede cu chipul lui dar ca să-și protejeze numele și onoarea, ucidea pe cei ce intrau la toaletă cu un ban cu chipul lui în buzunar.

De suflet trebuie să ai grijă și să-l păstrezi curat. Pe el e e scris Numele lui Dumnezeu. Fii cu băgare de seamă pe unde îl duci…”

Vladimir Pustan

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10163787363015022&id=523510021

LIN UENDA – Va trebui s-o părăsesc!


“Umblaţi după lucrurile de sus.” (Coloseni 3:1)


„Un creştin gravă pe frontispiciul casei sale cuvîntul latin linuenda, al cărui înţeles este “Va trebui s-o părăsesc.” E bine să ne amintim că într-o zi va trebui să ne părăsim afacerile, biblioteca, pe cei dragi, trupul.Un cerşetor bătu la poarta unui om bogat şi-i ceru găzduirea peste noapte.

Bogatul începu să se răstească. “Dar ce-i ăsta, han? Stai afară!” Cerşetorul îl luă cu binişorul. “Iertaţi-mă, vă rog. Voi căuta adăpost în altă parte. N-am să vă mai necăjesc. Tare aş vrea însă să ştiu cine a zidit casa asta minunată.” Acum, că nu mai trebuia să se ostenească cu găzduirea cerşetorului, bogătaşul se mai muie şi schimbă şi el tonul. “De, taică-meu.”“Ce meşter bun. Mai trăieşte?” “O nu, a murit. Eu sînt moştenitorul.”“Si cine o s-o moştenească la moartea dumneavoastră? Aveţi copii?” "Am. I-o las fiului meu mai mare. Tocmai s-a-nsurat. După ce mor, se mută el aici.” Cerşetorul păru multumit. Înainte de a pleca adăugă: “De, ziceam eu bine că ăsta-i han. Numai că n-am mai pomenit hangiu să se supere cînd cineva trage la el pentru o noapte.” Toate casele noastre sînt un fel de hanuri. Habar n-am cine a stat înainte de mine în casa în care scriu acum rîndurile acestea. Şi nu ştiu cine va sta mîine aici. "Linuenda”- va trebui s-o părăsesc.
Isus ne-a invitat la o reşedintă veşnică, paradisul Său. Desprinde-ţi mintea şi dorinţele de ceea ce e trecător.
Oricum, într-o zi va trebui să părăseşti totul.”

Drumul spre culmi – Richard Wurmbrand

Voi face toate lucrurile noi

„Călătoria noastră devine din ce în ce mai dificilă. Extrem de dificilă. Unii dintre noi au obosit teribil și se dau bătuți. Mulți s-au prăbușit pur și simplu sub greutatea poverilor si asprimii drumului. Nu au renunțat, dar nici nu mai găsesc puterea să meargă până la capăt.

Poate și tu te-ai oprit din a merge mai departe. Îți petreci timpul discutând despre cum era odinioară. Rugăciunile nu sunt mai aprinse, pasiunea slujirii nu arde cu flacără, iar timpul trece fără ca tu să mai faci vreun pas. Cândva erai exploratorul care trăgea aer în piept cu nesaț și cu privirea ațintită spre muntele Sionului înaintai viguros.

Acum din pelerin ai devenit un colonist care nici nu mai vrea să audă de chemarea muntelui, nici de glasul profeților care îndeamnă să mergi înainte spre Muntele Sfânt. Mai mult de atât, mulți am devenit cinici, contondenți cu cei care trec pe lângă noi si ne întreabă: de ce stai? Hai si tu pe cărarea care duce în sus…!

Încremeniți în monotonie.
Încremeniți în confort.
Înzăpeziți sub troiene de vise năruite.
Încremeniți în frica amintirilor dureroase.

E dimineața în care Dumnezeu vrea să auzi vuietul cetății Dumnezeului Celui Viu, a zecilor de mii de sfinți în sărbătoare, e vuietul Bisericii celor întâi născuți prin sângele legământului celui nou… E locul fără gelozie, fără bârfă, fără competiție, fără certuri. E locul în care nimeni și nimic nu va mai fi atins de patimi, păcat.

E dimineața în care Muntele Sfânt te cheamă la întâlnirea cu Cel după care ai suspinat, Dumnezeu care:

…îți va da înapoi tot ce ți-a fost luat
…îți va da înapoi anii furați de boală
…îți va da înapoi zâmbetul șters de durere
…cei muți vor cânta
…cei săraci vor fi săturați
…copiii smulși timpuriu din viață vor fi așezați în brațele părinților
…pacea va domni

Dacă trebuie să plătești un preț, nu ezita. Dacă trebuie să faci un sacrificiu, nu da înapoi. Mai lasă din bagaje. Întinde mâinile obosite spre Tatăl tău si El te va purta în brațele Lui până vei putea umbla iarăși pe picioare tale. Nu renunța, nu da înapoi, nu te lăsa mințit de filosofiile deșarte.

Auzi chemarea Muntelui Sfânt: urcă…!

El va face toate lucrurile noi.
Și aceasta nu este o lozincă electorală, ci promisiunea unui Dumnezeu care îți este Tată.”

Florin Ianovici